Dupa cateva zile pe Coasta de Azur, am decis sa mergem spre Chamonix, urcand direct pe harta de la Nisa spre nord. Traseul ce pare unul demn de Turul Frantei, este plin de serpentine, pante extreme si tablouri memorabile. Nu cred ca este cel mai recomandat, insa cu siguranta este unul extrem de spectaculos. In incercarea de cucerire a versantilor, am parcurs kilometri intregi in treapta secunda la o turatie puternica, fapt ce a facut sa scada considerabil si extrem de rapid nivelul de combustibil din rezervor. Am incercat sa-mi imaginez o stare de liniste si sa ma transpun in ea, chiar daca panica incerca sa acapareze momentul. Gps-ul refuza sa-mi indice o statie de benzina in apropiere, iar satucele pitoresti, dar pustii,  deja conturau imaginea unei pene iminente.

Incercand sa vedem partea frumoasa a acestei calatorii si anume peisajele divine din jur, am ajuns intr-un final in punctul in care soseaua incepea sa coboare.Initial am fost tentat sa opresc motorul, insa servodirectia asistata electronic nu ar mai fi functionat, iar volanul ar fi ramas imobilizat. Am preferat deci sa las pozitia schimbatorului de viteze in punctul mort si pentru cateva minute am coborat din inertie, fara a mai tura motorul,   fapt ce a crescut distanta potentiala de parcurs cu benzina disponibila si sansa de a ajunge cu masina si nu pe jos la o benzinarie.

Peisajul montan din fundal pare a fi desprins dintr-o ilustrata de succes. Norii ireali de pufosi se lasa purtati in voie de curenti, pe deasupra crestelor inzapezite.

In scurt timp am intrat in Italia…..

Relieful dramatic impresioneaza spectatorul, prin schimbarea decorului cu fiecare noua curba depasita si serpentina parcursa.
Traversarea tunelului se face destul de anevoios, fiind impusa limita de viteza la 70 de km/h. Pentru a evita blocaje in trafic, trebuie mentinuta distanta fata de vehiculul din fata ta, de minimum 5m. Aceste conditii fiind respectate, genereaza o aglomeratie pe sosea si cozi de durata la intrarea in pasaj si zona anterioara acestuia.
Tunelul Mont Blanc este dispus cu telefoane, iesire de urgenta, parcari si sistem de ventilatie performant, pentru eliminarea gazelor de esapament….
Este o arhitectura incredibila imaginata de mintea si performanta umana, insa ingradeste frumusetea naturala a locului. Este ca si cum ai vizitat un oras grandios, plimbandu-te prin canalizarea acestuia.

La iesirea din tunel am ajuns din nou in Franta.

Mont Blanc-ul surprins in gradoarea sa maxima, iti arata puterea sa de a schimba radical si subit conditiile climatice. Multi au dorit sa-l cucereasca, insa putini au reusit, prin escaladare clasica, fara tehnici moderne si deplasare pe cabluri.