In urma cu cativa ani am participat la o sesiune de cursuri organizate de banca la care lucram. Printre trainerii implicati in proiect se afla si un tip cu care am facut self management sau organizarea individuala a timpului si activitatilor zilnice.
A fost un curs interesant si constructiv. In partea introductiva in care s-a prezentat, ne-a povestit cum a plecat la un master in Slovenia si cum s-a indragostit de acest loc iremediabil.

Atunci am auzit pentru prima data de Bled. Nici macar nu stiam unde se afla pe harta.
Bucuria cu care povestea mi-a trezit interesul si curiozitatea pentru acest loc. Ani la rand am visat la aceasta destinatie, insa de fiecare data am pus-o in plan secund atunci cand imi alegeam itinerariul pentru o noua vacanta.

Am lasat ca aceasta dorinta sa zboare asemeni unui balon, pana cand am simtit ca este timpul sa fiu si eu in el.

Si intr-o buna zi am indraznit sa-mi urmez visul…

Undeva in Slovenia, in inima muntilor, inconjurat de versanti abrupti cu paduri de conifere se afla lacul Bled.
Originea localitatii dateaza din timpuri stravechi, statiunea fiind una regala, favorita curtii vieneze.

Este o destinatie ideala pentru o experienta culinara, eonologica, meditativa si in final extrem de relaxanta.

Fiind un admirator al Sloveniei, nu am ezitat sa planific o vizita aici.

Am inceput plimbarea in jurul lacului. Era dimineata.
Era liniste.

Sentimentul acela de zi fara griji;ca intr-o tabara frumoasa din generala, in care lipsa responsabilitatilor te facea sa te gandesti doar la esenta excursiei, la bucuria de a ajunge la destinatie, de a te bucura de natura si compania prietenilor.

Am pornit cu pasi timizi catre frumusetea lacului de la care nu-mi puteam lua privirea. Am incercat sa masor cu privirea traseul cel mai scurt si am pornit in directia opusa.

De multe ori frumusetea unei calatorii este chiar drumul pana la destinatie. Este poate ca in viata, atunci cand iti fixezi un obiectiv. Cu cat este mai intangibil si mai departe, cu atat cautarea acestuia si drumul catre obtinerea lui se face mai intens, mai febril, dand un nou ritm existentei curente.

Castelul Bled parea desprins dintr-o carte de basme din copilarie. Acoperisul turnurilor sale era mangaiat de nori pufosi, iar tigla batuta de ploaie si vant, stralucea acum sub soarele febril de vara.

Am ajuns in capela unde in intunericul incaperii se distingeau cateva banci.Cautam cu privirea frangia ce atarna din turnul inalt al clopotnitei. Milioane de ganduri si dorinte imi veneau in minte si nu ma puteam decide.
M-am asezat pe o banca pentru cateva minute de introspectie. Am inchis ochii si am simtit cum intunericul ma inghite asemeni unei guri avide, cum obscuritatea ma invaluie precum o mantie.
In jurul meu simteam plutind in aer secvente fugitive, idei ce incercam sa le indepartez si sa-mi videz concentrarea. Amintiri distante imi apareau in memorie, atat de indepartate incat parca veneau din alte vieti.Toate dadeau navala acum in mintea mea. Acum cand aveam nevoie de gol, de liniste, de calm.

Gandurile s-au imprastiat precum un stol de pasari agitate inaintea furtunii; milioane de piese ale unui puzzle aproape finalizat s-au spart si naruit asemeni unui joc de domino, atunci cand ecoul clopotului se auzi dandu-mi de veste ca o noua dorinta s-a lansat in univers.

Imediat dupa ce am plecat de pe insula si am ajuns la mal, ne-am indreptat pasii catre castel.
Castelul Bled troneaza pe o stanca semeata si ofera panorame splendide asupra lacului si manastirii aflate in mijlocul acestuia.

Poti rezerva o masa si vei fi surprins de meniul a la carte si rafinamentul preparatelor cat si a colectiei de vinuri.
Panoramele sunt pur si simplu uluitoare. Peisajul vazut de aici de sus are o cromatica ireala.
Lacul este colorat in toate nuantele posibile de albastru, de la bleu pana la cel marin, trecand prin turcoaz.

Priveam inca o data de aici de sus totul. Acelesi sentiment placut, aceeasi bucurie conservata pe toata durata zilei.
O liniste deplina te indemna sa inchizi ochii si sa o asculti, sa o intelegi.
Este genul acela de loc asemeni unui sanctuar, in care iti cauti refugiu cand te simti pe marginea prapastiei.

Pentru un timp am vrut sa pastrez doar pentru mine acest loc. Am realizat insa ca atunci cand imparti un lucru, acela nu-si va schimba niciodata valentele fata de tine.
Este ca si atunci cand imparti cu un prieten alti prieteni sau o pasiune comuna, sau o formatie preferata..
Chiar daca nu este doar al tau si se bucura mai multe persoane de acest lucru, pentru tine va ramane mereu la fel de important. Te va consuma le fel de mult si iti va darui in aceeasi masura.

Asa ca azi impart cu voi……BLED.